Care sunt diferențele dintre diabetul tip 1 și diabetul tip 2?

Când consumăm alimente, organismul le transformă pe unele în glucoză (principala sursă de energie a organismului). După consumul alimentar, glucoza este absorbită în circulația sangvină iar cantitatea de glucoză din sânge începe să crească.

Odată cu creșterea glucozei sangvine, organismul trimite un semnal la pancreas pentru a elibera insulină – care îi permite glucozei să pătrundă în interiorul celulelor pentru a le conferi energie.

Insulina este produsă de pancreas de către celulele beta. Aceste celule identifică excesul de glucoză din circulația sangvină, cum ar fi după o masă, și produc insulină. În mod normal, relația dintre glucoză, insulină și celulele beta mențin glucoza, după o masă, în limitele 70-140 mg/dl de sânge.

Glicemia oricărei persoane prezintă fluctuații pe parcursul zilei, dar diabetul afectează modul în care organismul digeră alimentele necesare creșterii și dezvoltării. Diabetul tip 1 și diabetul tip 2 au cauze diferite, se manifestă diferit și necesită tratamente diferite.

Diabetul tip 1

Diabetul tip 1, numit și diabet insulino-dependent, este forma întâlnită la 5-10% dintre persoanele cu această afecțiune. În cazul acestei afecțiuni, sistemul imunitar al organismului distruge celulele care eliberează insulină, blocând producția de insulină a organismului. Fără insulină, celulele nu mai pot să absoarbă zahărul (glucoza), de care au nevoie pentru energie.

Diabetul tip 2

Diabetul tip 2, numit și diabet non-insulino-dependent, se poate dezvolta la orice vârstă, dar de obicei în perioada adultă. Este întâlnit în cea mai mare proporție în rândul persoanelor cu diabet, 90-95% dintre cazuri. Organismul nu utilizează insulina în mod corespunzător, problemă numită rezistență la insulină. Agravarea acestui tip de diabet face ca pancreasul să producă și mai puțină insulină, numită deficit de secreție a insulinei.

	Diabet Tip 1	Diabet Tip 2
Cauze	Este o boală autoimună. Organismul nu produce insulină suficientă sau nu produce deloc.	Nu este o boală autoimună. Organismul nu produce suficientă insulină sau nu o utilizează eficient.
Vârstă	Poate să apară la orice vârstă și apare deseori la copii.	Apare de obicei la adulți, dar poate să apară și la copii.
Tratament	Tratamentul include injectarea de insulină sau infuzii de insulină, uneori medicație orală, modificarea stilului alimentar, sportul, monitorizarea glicemiei, a tensiunii arteriale și a colesterolului.	Tratamentul include schimbări alimentare, sportul și uneori administrarea de medicamente sau, în rare cazuri, injectarea de insulină, precum și monitorizarea glicemiei, controlul tensiunii și colesterolului.
Simptome	Simptomele apar de obicei în copilărie sau perioada adultă tânără.	Persoana poate să nu prezinte simptome până la diagnostic. De obicei se depistează în perioada adultă.
Episoade de hipoglicemie	Episoadele de hipoglicemie sunt comune (scăderea nivelului de zahăr din sânge).	Nu sunt episoade de hipoglicemie, decât dacă persoana beneficiază de tratament cu insulină injectabilă sau anumite medicamente pentru diabet.
Alimentație	Deși alimentația joacă un rol esențial în diabetul tip 1, persoanele afectate pot consuma de obicei ce alimente vor, cât timp îți monitorizează dozele de insulină.	Persoanele cu diabet tip 2 trebuie să acorde o atenție deosebită alimentelor consumate, mai ales că majoritatea nu beneficiază de insulină injectabilă.
Prevenție	Nu poate fi prevenit.	Poate fi prevenit sau întârziat printr-un stil de viață sănătos, inclusiv menținerea unei greutăți sănătoase, consumul alimentar sănătos și activitatea fizică regulată.

Factori de risc:

1. Diabet tip 1:

• un părinte cu diabet tip 1;
• un frate/soră cu diabet tip 1.

2. Diabet tip 2:

• vârsta mai mare de 45 ani;
• istoric familial de diabet tip 2;
• supraponderalitate;
• sedentarism;
• valori reduse ale HDL-colesterolului („bun”) sau trigliceride crescute;
• diabet gestațional pe durata un sarcini anterioare.

Îm 1997, Asociația Americană a Diabetului a mai identificat alți doi factori de risc ce predispun la dezvoltarea diabetului tip 2, și anume:

• Toleranța scăzută la glucoză - afecțiunea ce apare când nivelul glicemiei este între 140-199 mg/dl la două ore de la ingestia unei băuturi îndulcite în cadrul unui test la toleranță la glucoză (glicemia normală citită după 2 ore trebuie să fie mai mică sau egală cu 140 mg/dl);
• Glicemie bazală modificată – afecțiune ce apare când nivelul glicemiei bazale (à jeun) este între 110-125 mg/dl – à jeun înseamnă că nu s-a consumat nimic, doar apă, timp de 8 ore. Aceste valori sunt mai mari decât cele normale dar nu suficiente pentru stabilirea diagnosticului de diabet, care este mai mare de 126 mg/dl. O valoare normală a glicemiei trebuie să fie mai mică de 110 mg/dl.

Simptomele:

Simptomele sunt în cea mai mare parte similare, adică includ sete, creșterea frecvenței urinărilor, a infecțiilor, oboseală, scădere în greutate, senzație continuă de foame, slăbiciune, greață, vomă, iritabilitate, dar în cazul diabetului tip 2 mai apar vedere încețoșată, prurit, infecții cutanate, leziuni ce se vindecă greu, piele uscată, dureri și înțepături sau amorțeli la nivelul picioarelor.


Deși monitorizarea și managerierea bolii pot preveni complicațiile, diabetul rămâne un factor de risc critic pentru bolile cardiovasculare, AVC, infarct, hipertensiune, comă diabetică sau cetoacidoză, hipoglicemie, nefropatii, orbire, afectare renală, neuropatii sau amputațiile piciorului.